Marginalii la proiectul Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni

Chiar de la bun început îmi exprim convingerea că analiza şi discuţiile publice pe marginea proiectului de Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni vor converge spre identificarea unor răspunsuri şi soluţii practice la noile provocări ale timpului în care Lumea Românească sub forma construcţiei politice binare actuale România – Republica Moldova, în plin proces de globalizare, îşi temeluieşte o soartă europeană demnă în familia naţiunilor de pe continent. Noua ordine europeană şi mondială reclamă o Nouă Ordine Românească.

România, ca şi orice alt Stat naţional, are obligaţii faţă de compatrioţii săi de pretutindeni. În această situaţie este cu neputinţă să trecem cu vederea obligaţiile istorice pe care România, ca modúl politic de bază al Lumii Româneşti, le are faţă de cel de-al doilea modúl – adesea derutat identitar – Republica Moldova.

Prima obligaţie este cea a recunoaşterii oficiale, prin lege, a Românilor ca Români, indiferent de locul de reşedinţă al acestora, de cetăţenie, de stare socială, de dialect sau grai, de sub-nume istoric, ştiinţific, regional sau local[1], de confesiune, dacă sunt autohtoni[2] sau alohtoni în spaţiul lor de vieţuire comunitară etc.  Nu mai există astăzi în Europa nici o altă naţiune a cărei identitate să fie subminată, contestată sau falsificată atât de virulent de cercuri politice şi parapolitice de esenţă, aspiraţie sau obedienţă imperială. După cum nu există nici o altă naţiune europeană care ar tolera un asemenea tratament, ceea ce face nefericita dovadă a lipsei de voinţă pentru apărarea şi afirmarea plenară a propriei noastre identităţi. Simţim cu toţii imperioasa nevoie să ni se recunoască filiaţia etnică, lingvistică, culturală şi de multe ori confesională cu patria istorică. Ca ţară-mamă, ţară de rudenie şi patrie etnică[3], România trebuie să-şi dezvolte şi să aplice un cadru legislativ coerent, compatibil cu norma europeană şi practicile notorii în materie. O Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni este mai mult decât necesară. Bineînţeles, o lege autentic europeană ca spirit şi finalitate, care să ia în calcul bogata experienţă, pozitivă şi negativă, a ţărilor vecine sau mai îndepărtate. De precizat că România este printre ultimele ţări din cele 48 europene care încearcă, cu o întârziere pe deplin reproşabilă, să-şi construească un cadru legislativ în materie de asistenţă a compatrioţilor de peste hotare.

Aruncând de la Chişinău o ochire asupra stării de lucruri, considerăm că Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni  trebuie să răspundă câtorva sarcini, şi anume:

a) să definească conceptul de Naţiune Română, din perspectivă istorică, culturală şi etnică, dincolo de semnificaţiile politice înguste ale termenului, ţinându-se cont că nu există deocamdată o definiţie europeană unanim acceptată a noţiunii de „naţiune”. Legiuitorul român va trebui să ţină cont la adoptarea legii de Recomandarea APCE 1735 (2006) din 26 ianuarie 2006 cu privire la conceptul de „naţiune”, singurul document internaţional în materie;

b) să definească noţiunea de Român, aşa cum au făcut-o când a fost vorba de Bulgari[4], Unguri[5], Evrei[6], Germani[7] sau Ruşi[8] parlamentele de la Sofia, Budapesta, Tel Aviv, Bonn şi respectiv Moscova, ca să aducem doar câteva exemple euroconforme relevante şi demne de urmat[9]. De precizat că în acest moment Constituţia României şi ansamblul legilor în vigoare nu cuprind definiţii juridice clare şi exhaustive ale noţiunilor de Român şi de Naţiune Română. Acest vid conceptual trebuie completat;

c)  să fixeze tipurile de relaţii dintre orice Român din afara ţării şi patria sa etnică;

d) să statueze asupra tratamentului preferenţial pe care Statul Român va trebui să li-l aplice Românilor de pretutindeni, majoritari în statul lor, cum e cazul Românilor din actuala Republică Moldova[10], sau minoritari[11] din celelalte ţări;

e) să instituie noile categorii de acte valabile prin care va putea fi dovedită calitatea de persoană de origine română.

d) să ofere soluţii practice juste tuturor problemelor majore pe care le va pune, începând cu 1 ianuarie 2007, noua frontieră exterioară a Uniunii Europene.

Astfel, Legea trebuie să vizeze mai multe aspecte şi elemente cum sunt: scopurile şicâmpul de aplicare a legii, direcţiile fundamentale ale politicii Statului Român în domeniu, originea şi descendenţa românească, aparteneţa la naţiunea istorică şi culturală românească, reşedinţa peste hotare, caracterul autohton (în ţările vecine şi Balcani) sau alohton (diaspora) al comunităţilor româneşti de peste hotare, neobligativitatea permisului de şedere în patria etnică, cunoştinţele de limbă română, dialectele istorice româneşti, drepturile consorţilor şi ale copiilor minori, natura avantajelor oferite în domeniile cultural, religios şi educaţional[12], de securitate socială şi asistenţă medicală, transport, angajare la muncă, scutire de vize, acces la proprietate, obţinerea şi redobândirea cetăţeniei, dreptul de a participa la alegerile locale în cazul stabilirii în România[13], organul reprezentativ al Românilor de peste hotare[14], organul de stat pentru Românii de peste hotare, cota de reprezentare parlamentară a cetăţenilor români stabiliţi în afara ţării[15], dreptul de vot prin corespondenţă[16] şi votul electronic pentru Românii care deţin cetăţenia română, recensământul pentru Românii expatriaţi şi urmaşii lor[17] etc.

Daţi-ne o asemenea Lege şi vom schimba la faţă Lumea Românească!

Se cuvine să observăm că actualul cadru legislativ românesc în materia care ne interesează este insuficient şi deficitar la mai multe capitole[18], oferind anumite soluţii pe termen scurt şi mediu şi neriscând să abordeze într-o perspectivă istorică largă şi de o manieră strategică europeană complexa problematică a Românilor de peste hotare.

Dat fiind că una din principalele dificultăţi pe care, de la 1 ianuarie 2007, le-am putea întâmpina noi, cei aproximativ 5 milioane de români din partea de răsărit a arealului etnic, cultural şi lingvistic românesc, va ţine de libertatea de circulaţie, nutrim convingerea că la examinarea în Parlamentul de la Bucureşti a Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni vor fi luate în vedere şi concluziile formulate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind consecinţele extinderii Uniunii Europene asupra libertăţii de circulaţie între statele membre ale Consiliului Europei. APCE subliniază că “deplasarea spre est a frontierelor exterioare ale Uniunii Europene şi introducerea de vize pentru traversarea acestora poate avea consecinţe negative asupra schimburilor comerciale, turistice, culturale, stiinţifice, umanitare şi a altor schimburi dintre populaţiile ţărilor separate din nou de frontiere. În unele cazuri – şi cazul nostru este de căpetenie printre acestea, n.n. – închiderea acestor frontiere va avea drept consecinţă reducerea contactelor dintre membrii aceluiaşi grup etnic care trăiesc de cele două părţi ale frontierei.”[19] O Recomandare în această materie a şi fost adoptată de APCE la 30 ianuarie 2004[20], completând un şir de alte documente similare ale APCE[21]. Problema e cum vom şti noi românii să armonizăm interesul european cu cel al naţiunii noastre etnice, istorice şi culturale în procesul actual de reaşezare şi redivizare sociogeografică a întregului spaţiu european. Râul Prut nu trebuie să devină un nou Zid Berlinez după care să rămână abandonat un sfert al naţiunii române. Fără a pune în discuţie frontierele actuale, o dată adoptată, Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni va trebui să diminueze substanţial, pentru Românul de rând, consecinţele nefaste ale Pactului Ribbentrop-Molotov, resimţite până în prezent pe plan identitar.

De asemenea, Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni va trebui să constituie un instrument juridic complementar cooperării transfrontaliere în scopul salvării, păstrării şi consolidării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a conaţionalilor noştri din vecinătatea spaţiului de jurisdicţie a Statului Român.

Revenind la subiectul actelor de confirmare a originii româneşti, găsim potrivit ca Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni să prevadă în mod expres posibilitatea ca Asociaţiile recunoscute ale românilor şi structurile Bisericii Ortodoxe Române din afara ţării[22] să poată elibera, la cerere, Certificate de origine sau de identitate română. De remarcat în context că, aplicat la situaţia de la răsărit de Prut, Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor, reactivată în 1992 şi admisă în legalitate sub presiune externă în 2002[23], reprezintă o instituţie fundamentală românească cu jurisdicţie teritorială în întreaga Republică Moldova (inclusiv teritoriile ocupate militar de Federaţia Rusă) şi cu jurisdicţie extrateritorială, din octombrie 1995, asupra românilor ortodocşi din Ucraina, Bielorusia, Estonia, Letonia, Lituania, Rusia, Armenia, Azerbaidjan şi noile state medio-asiatice care solicită benevol jurisdicţia acesteia. Acest statut oficial i-a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autorităţile centrale de la Chişinău la 30 iulie 2002.[24] Un statut asemănător îl au Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria (cu sediul la Gyula) şi Episcopia Ortodoxă Română din Serbia (cu sediul la Vârşeţ). Nu trebuie uitate nici Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord, Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală, Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America şi Canada, bisericile ortodoxe române din Australia şi Noua Zeelandă, Aşezămintele Patriarhiei Române de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, structurile de peste hotare ale Bisericii Greco-Catolice Române, ale Bisericii Romano-Catolice din România (Arhiepiscopia de Bucureşti), precum şi comunităţile româneşti de altă confesiune, în special neoprotestante, din ţările vecine şi din diaspora. Certificatul de identitate română ar putea servi şi ca document pentru intrarea simplificată, adică fără viză plătită, în România, ceea ce va constitui o soluţie practică judicioasă pentru decongestionarea fluxului de persoane la frontieră. Ca să ne imaginăm amploarea unor asemenea efecte benefice, amintim că numai anul trecut frontiera de răsărit a României a fost traversată de peste 1 mln 400 mii de persoane, în majoritatea lor etnici români. Dacă o asemenea soluţie nu va fi identificată şi implementată, efectele omisiunii vor fi catastrofale întâi de toate pentru noi, milioanele de români din jurul României.

O altă chestiune care ne preocupă serios este cea a necesităţii simplificării procedurilor de obţinere sau de redobândire de către Români a cetăţeniei române. La o privire atentă ne dăm seama că procedurile în vigoare sunt în mare parte birocratizate, greoaie şi îndelungate în comparaţie cu procedurile din alte state vecine, fapt care limitează drepturile etnicilor români şi constituie o sursă de permanentă şi legitimă nemulţumire din partea acestora. Să ţinem cont că românii reprezintă singura naţiune asociată şi viitor membru al Uniunii Europene pe trupul viu al căreia se va aşterne dureros peste jumătate de an frontiera comunitară exterioară. Este un handicap pe care legiuitorii bucureşteni au obligaţia şi şansa reală să-l convertească într-un avantaj cu încă nebănuite efecte benefice.

Referindu-ne nemijlocit la proiectul Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, considerăm binevenite câteva observaţii de fond şi de formă:

·Proiectul, vizând, potrivit statisticilor disponibile, peste 10 milioane de români din afara ţării, cuprinde doar 16 articole şi, în comparaţie cu legile altor state europene în materie, se prezintă ca cel mai „subţire”. El trebuie completat cu un şir întreg de prevederi, pentru a reflecta şi răspunde întregii game a problematicii culturale şi identitare româneşti de peste hotare.

Proiectul este axat mai mult pe drepturile minorităţilor decât pe drepturile culturale, cuprinse în Convenţii şi acorduri inernaţionale, ceea ce reprezintă un grav handicap conceptual.

Preambulul proiectului este superfluu şi inutil, întrucât nu emană voinţa suverană a legiuitorilor români, ci sugerează limitarea voită a suveranităţii Statului Român în materia vizată. Lista documentelor OSCE şi ale Consiliului Europei, deja învechite, citate expres în Preambul, ca şi în articolul 3 al proiectului, este una nici pe departe exhaustivă, nu reflectă statutul viitor al României de stat membru al Uniunii Europene şi, prin caracteriul său omisiv, ar putea aduce atingere intereselor culturale legitime ale românilor din afara ţării.

Noţiunea de „stat înrudit” utilizată în proiect este inexactă, deficitară logic, şi trebuie înlocuită cu cea de „ţară sau stat de rudenie”, întrucât nu Statul Român este înrudit cu românii de peste hotare, ci viceversa.

Specificarea din articolul 1 al proiectului, prin care Statul Român se angajează să spijine dezvoltarea legăturilor cu românii de peste hotare doar „cu respectarea legislaţiei statelor ai cărei cetăţeni sunt” aceştia, este sfidătoare şi periculoasă, întrucât legislaţiile în cauză pot fi, şi adesea sunt, contradictorii şi neeuroconforme. Sugestia noastră este ca trimiterea să fie făcută la legislaţia României şi la normele europene şi internaţionale în materie, care au preeminenţă în raport cu legislaţiile naţionale.

Echivalarea făcută în articolul 2 al proiectului între persoanele de origine română de peste hotare şi persoanele „aparţinând filonului cultural românesc” este stranie şi poate crea dificultăţi majore la aplicarea legii, întrucât prevederea în cauză deturnează scopul presupus al legii. Într-un fel sau altul, neromânii, care studiază limba română în isntituţiile de învăţământ ale Serviciilor secrete străine, aparţin „filonului cultural românesc”, dar nu necesită sprijin sau protecţie din partea Statului Român. De asemenea, neromânii minirotari etnic din România, care au părăsit benevol ţara şi s-au stabilit definitiv în patriile lor istorice (Ungaria, Rusia, Israel etc.), pot fi consideraţi ca aparţinând „filonului cultural românesc”, dar nu răspund criteriilor de exigenţă pentru a fi consideraţi şi „români de pretutindeni”, faţă de care Statul Român să aibă obligaţii de sprijinire sau protecţie. Sprijinul şi protecţia culturală a Statului Român trebuie acordate cu prioritate etnicilor români de peste hotare ameninţaţi, adică supuşi proceselor nocive de aculturaţie şi deznaţionalizare.

Sintagma „în/din străinătate” din întreg cuprinsul legii va trebui înlocuită cu sintagma „peste/de peste hotare”, întrucât românii din afara ţării nu sunt peste tot minoritari sau alohtoni. De asemenea, cuvântul „minoritate”, cu toate variantele lui flexionare, va trebui înlocuit cu cuvintele „populaţie” sau „comunitate”, după caz.

Principiul reciprocităţii, în sensul prevăzut în proiect, va trebui eliminat sau trecut între altele, întrucât nu toate statele în care există români şi comunităţi ale acestora au minorităţi în România sau, dacă asemenea minorităţi există, nu avem garanţia disponibilităţii pentru reciprocitate din partea statelor respective. Pe de altă parte, principiul reciprocităţii trebuie avut în vedere pentru a veghea, în procesul de examinare şi adoptare a proiectului de lege, asupra faptului ca legea română în materie să nu fie, sub aspectul avantajelor şi tratamentului preferenţial acordat, inferioară legilor ţărilor vecine sau celor în care există minorităţi româneşti. România este parte la Convenţa Culturală Europeană şi aceasta nu obligă părţile contractante la reciprocitate.

O gravă omisiune a proiectului este că acesta îi are în vedere doar pe românii din cuprinsul altor ţări, trecându-i cu vederea pe românii din teritoriile cu statut nedefinit, teritoriile plasate sub mandat internaţional şi teritoriile aflate sub control sau ocupaţie străină.

În articolul 14, punctul 4 este prevăzută obligativitatea acordului autorităţilor din statele de reşedinţă pentru înfiinţarea filialelor Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, ceea ce ni se pare mai mult decât o aventură riscantă. Am sugera înlocuirea trimiterii la acordul autorităţilor, cu trimiterea la dreptul european şi respectarea procedurilor valabile în statele în cauză.

Este regretabil că proiectul  stabileşte, în articolul 11, doar caracterul onorific, am putea spune decorativ, al Consiliului Consultativ al Românilor de Pretutindeni şi neînvestirea acestuia cu personalitate juridică română. Înţelegem că statutul preconizat al Consiliului va fi unul inferior oricărei organizaţii neguvernamentale, fapt greu de explicat şi de înţeles.

Sugerăm de asemenea ca proiectul să fie completat cu prevederi despre proporţiile şi structura bugetului acordat anual DRRP/MAE pentru sprijinirea românilor de peste hotare, acest buget, în opinia noastră, neputând fi, pe ansamblu şi per capita, inferior cheltuielilor suportate de Statul Român pentru necesităţile culturale ale etnicilor minoritari din cuprinsul României. O asemenea prevedere le-ar asigura românilor de peste hotare garanţii legale privind un tratament cel puţin egal cu cel aplicat minoritarilor din ţară.

În rest, proiectul suferă de o serie de lacune grave, acestea putând fi completate prin preluarea unor prevederi din legile în materie ale unor ţări ca Franţa, Finlanda, Italia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia. Una dintre cele mai regretabile omisiuni depistate în proiect este cea a imposibilităţii dovedirii originii şi identităţii etnice române în procedură judiciară comună, printr-un proces de constatare. De asemenea proiectul trece cu vederea o categorie aparte de români de peste hotare şi anume românii expatriaţi prin deportare şi prizonierat, explulzaţi forţat sau refugiaţi din spaţiul de jurisdicţie, mai vechi sau actual, al Statului Român.

Am fi bucuroşi dacă aceste observaţii şi sugestii pertinente ar fi luate în consideraţie de legiuitorii bucureşteni până la şi în momentul adoptării Legii.

În prima parte a observaţiilor formulate pe marginea proiectului Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni am prezentat un şir de elemente şi măsuri necesare care nu pot lipsi dintr-o asemenea lege. În cazul în care ar fi acceptate, toate măsurile înfăţişate mai sus, îmbinate înţelept cu altele de ordin juridic, economic, cultural, spiritual şi educativ, deja cuprinse în proiectul Legii, ar putea constitui şi o stavilă eficientă contra politicilor românofobe promovate uneori deschis, alteori subtil, de regimuri din alte state, care, de-a lungul mai multor decenii, s-au făcut vinovate de crima de etnocid împotriva Românilor.

Aderarea României la Uniunea Europeană va deschide, în mod evident, o nouă perspectivă şi pentru românii de peste hotare. Privind spre orizontul de timp marcat de 1 ianuarie 2007, întrezărim indícii clare că întregul spaţiu românesc, ca unul de perfectă sinteză şi de eliminare a oricăror antiteze, îşi va recăpăta rosturile istorice iniţiale. Puterea de înnoire a Neamului Românesc stă astăzi în priceperea noastră de a acţiona european, în spiritul epocii drepturilor omului, cu grijă pentru fiecare Român de acum şi de mâine, cu răspundere faţă de misiunea unică pe care Dumnezeu ne-a rezervat-o în simfonia lumii.


[1] Armâni, Aromâni, Basarabeni, Bogdani, Bolohoveni, Bucovineni, Carabogdani, Ceangăi, Ciribiri, Daco-români, Fârşeroţi, Iflaci, Istro-români, Macedo-români, Makedoni, Megleniţi, Megleno-români, Moldoveni, Moldovlahi, Morlaci, Moroşeni, Moţi, Munteni, Olahi, Oşeni,  Rrmâni, Rumeri, Rumâni, Timoceni, Transnistreni, Ţinţari (şi Sinţari = fiii Cezarului /roman/), Valahi, Vlahi, Vlaşi, Volohi, Uflaci, Ulahi şi altele care fac parte din patrimoniul istoric şi cultural românesc şi trebuie recunoscute ca atare. A se vedea precedentele grecesc (cretani, elini, epiroţi, greci, macedoneni, traci etc.), georgian (adjari, georgieni, gruzini, gurieni, imeriţi, iviri, kartvelani, kartlieni, kaheţi, meshetini, mingreli, racea, svani etc.) şi cel evreesc (aşkenazi, evrei, hazari, iudei, israeliţi, karaimi, mozaici, sefarzi, semiţi, taţi, ţafari etc). Dihotomia terminologică în cazul românilor trebuie depăşită prin asumarea, echivalarea semantică  şi subordonarea juridică termenului generic de Român a oricărui alt nume istoric, ştiinţific, regional, local sau echivalent al acestora în alte limbi.

[2] Cum sunt românii din Albania, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria şi Serbia.

[3] Termenii utilizaţi, bunăoară, de Consiliul Europei sunt  «kin-State» pentru engleză şi «état-parent» pentru franceză.

[4] Legea cu privire la Bulgarii din afara Republicii Bulgaria, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 30 din 11.04.2000: „Art.2.  …este bulgar din afara Republicii Bulgaria orice persoană care: 1. are măcar un ascendent de origine bulgară; 2. este purtătoare a conştiinţei naţionale bulgare; 3. este stabilită pentru o perioadă îndelungată de timp sau permanent pe teritoriul altui stat.”

„Art.3. (1) Originea bulgară se demonstrează cu un document eliberat de către: 1. un organ de stat bulgar sau străin; 2. organizaţii ale bulgarilor din afara Republicii Bulgaria recunoscute de organul de stat bulgar competent să menţină relaţiile cu acestea; 3. Biserica Ortodoxă Bulgară. (2) Dovada originii bulgare poate fi făcută şi prin procedură judiciară comună.”

[5] Legea cu privire la Maghiarii din ţările vecine din 19 iunie 2001 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 2002): „(1) Prezenta lege se va aplica persoanelor care se declară ca fiind de naţionalitate maghiară, nu posedă cetăţenie maghiară şi locuiesc în Republica Croaţia, Republica federală a Iugoslaviei, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă sau în Ucraina şi care: a) şi-au piedut cetăţenia maghiară din  alte motive decât renunţarea voluntară; şi b) nu deţin un permis de şedere permanentă pe teritoriul ungar. (2) Legea se va aplica deopotrivă şi consorţilor persoanelor indicate în paragraful (1), precum şi copiiilor minori crescuţi în căminul lor familial comun, chiar dacă aceste persoane nu sunt de naţionalitate maghiară.”

[6] Legea reîntoarcerii (repatrierii) din 1950: “4.B. Cine este considerat evreu.

Potrivit prezentei Legi, “Evreu” este cel care s-a născut din mamă evreică, sau a trecut la evreitate, şi nu aparţine altei religii.”

[7] Articolul 116 al Constituţiei Germaniei

(Noţiunea de German şi de Reintegrare în cetăţenie a celor persecutaţi):

“(1) În sensul prezentei Constituţii este German, sub rezerva altor legi, orice persoană care deţine cetăţenie germană sau persoanele aparţinând Poporului German refugiate ori deportate, precum şi urmaşii acestora care s-au aflat în teritoriul Imperiului German către 31 decembrie 1937.

(2) Foştii cetăţeni germani care şi-au pierdut cetăţenia între 30 ianuarie 1933 şi 08 mai 1945 din raţiuni politice, rasiste sau religioase, precum şi urmaşii acestora îşi redobândesc cetăţenia la cerere. Aceştia nu sunt consideraţi ca decăzuţi din cetăţenie, cu condiţia că şi-au stabilit reşedinţa în Germania după 08 mai 1945 şi nu şi-au exprimat o voinţă contrară.”

[8] Legea federală prvind politica de stat a Federaţiei Ruse în raport cu compatrioţii de peste hotare din martie 2000.

[9] A se vedea de asemenea Legea Austriei cu privire la egalitatea dintre Tirolienii de sud şi Austrieci din 25 ianuarie 1979, Legea Slovaciei nr. 70 cu privire la Slovacii expatriaţi din 14 februarie 1997, Legea Italiei cu privire la măsurile de favorizare a minorităţii italiene din Slovenia şi Croaţia din 21 martie 2001, Hotărârea Parlamentului Sloveniei cu privire la statutul şi situaţia minorităţilor slovene din ţările vecine şi îndatoririle Statului sloven şi a altor organisme în acest domeniudin 27 iunie 1996, Decizia comună nr. 4000/3/10/e a Ministerelor de Interne,  Apărării, Afacerilor Externe, Muncii şi Ordinii Publice din Grecia cu privire la durata şi procedurile de acordare a Certificatului special de identitate pentru cetăţenii albanezi de origine greacă din 15-29 aprilie 1998. De precizat în context că Republica Moldova a dezvoltat un cadru normativ în materie care se aplică unor categorii clare de persoane: „Sînt recunoscute  ca  persoane  originare din  Republica  Moldova, domiciliate  peste  hotare, persoanele şi urmaşii acestora, care provin prin  obîrşia, rădăcinile şi strămoşii lor din fosta Basarabie, Bucovina de  Nord,  ţinutul  Herţa  şi, în special,  din  actualul teritoriu  al Republicii   Moldova   şi  care,  pomenindu-se  în  virtutea   diferitor împrejurări    dincolo   de   hotarele   patriei   lor   istorice,   îşi conştientizează originea şi se consideră reprezentanţi ai diasporei.” (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de susţinere a persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare Nr.1322  din  29.12.2000, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-4/20 din 11.01.2001). Prin această Hotărâre Republica Moldova îşi propune, printre altele, să „contribuie la  propagarea şi organizarea studierii limbii române în condiţiile diasporei”.

[10] Peste 79 % în partea basarabeană a Republicii Moldova şi 42% (loc I) în regiunea transnistreană.

[11] Consiliul Europei utilizează termenii „kin-minority” pentru engleză şi „minorité ethnique” pentru franceză.

[12] A se vedea Articolul 2 § 2 al Convenţiei Culturale Europene, ratificată de România la 19 decembrie 1991: „Fiecare Parte Contractantă, în măsura posibilităţilor, (…) va susţine dezvoltarea studierii limbii sale sau a limbilor sale, a istoriei sale şi a civilizaţiei sale pe teritoriul altor Părţi Contractante şi va oferi cetăţenilor acestora din urmă posibilitatea de a urma studii similare pe propriul său teritoriu.”

[13] După modelul implementat în cazul străinilor şi apatrizilor stabiliţi în Belgia, Olanda şi alte ţări ale Uniunii Europene sau în Marea Britanie pentru cetăţenii ţărilor din Commonwealth, în spiritul Convenţiei europene cu privire la participarea străinilor la viaţa publică de nivel local.

[14] După modelul Consiliului Superior al Francezilor din Străinătate (Conseil Superieur des Français a L’Etranger) sau al Parlamentului Finlandezilor de peste Hotare(creat în 1997).

[15] După modelul adoptat de unele ţări din Uniunea Europeană ca Italia, Cehia şi Franţa.

[16] După modelul adoptat de Republica Cehă.

[17] Conform standardelor Consiliului Europei.

[18] Legea privind acordarea de sprijin comunitatilor românesti de pretutindeni,  nr. 150 publicată în Monitorul Oficial nr. 265 la  7 iulie 1998 şi Articolul 7 Românii din străinătate. al Constituţiei României: “Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.”

[19] Consecinţele extinderii Uniunii Europene asupra libertăţii de circulaţie între statele membre ale Consiliului Europei,  Doc. 10025, 7 ianuarie 2004.

[20] Consecinţele extinderii Uniunii Europene asupra libertăţii de circulaţie între statele membre ale Consiliului Europei, Recomandarea 1648 (2004), 30 ianuarie 2004.

[21]Bunăoară, Rezoluţia 1035 (1994) cu privire la europenii de peste hotare din 18 mai 1994,  Directiva Nr. 495 (1994) cu privire la europenii de peste hotare din 18 mai 1994, Recomandarea 1410 (1999) privind legăturile dintre europenii de peste hotare cu ţările lor de origine din 26 mai 1999 şi Recomandarea 1650 (2004) privind legăturile dintre europenii de peste hotare cu ţările lor de origine, text adoptat de Comisia permanentă, în numele APCE, la 2 martie 2004 (a se vedea Doc. 10072, raportul comisiei pentru migraţiune, refugiaţi şi populaţii, raportor: dna Bušic.

[22] După modelul euroconform prevăzut de legea bulgară în materie.

[23] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor şi alţii versus Moldova”, Strasbourg, 13 decembrie 2001. Modul de îndeplinire a Hotărârii este monitorizat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.

[24] Potrivit datelor oficiale ale recensământului din octombrie 2004, Mitropolia Basarabiei ar cuprinde peste 11% din ansambul populaţiei Republicii Moldova, iar potrivit recensămintelor interne bisericeşti ale Mitropoliei Basarabiei aceasta cuprinde în prezent circa 17% din populaţia RM  şi se bucură de încrederea a 68% din locuitori, cunoscând cea mai mare dinamică printre Bisericile legal recunoscute, ca dovadă a procesului de recuperare a românilor ortodocşi din prizonieratul canonic al Patriarhiei Ruse de la Moscova. Credincioşii Mitropoliei Basarabiei sunt organizaţi în 238 de părţi componente de diferit nivel (parohii, mănăstiri, protopopiate, eparhii, misiuni sociale, frăţii etc), toate dispunând deja de personalitate juridică moldoveană. Se poate estima, ţinând cont de amploarea şi ritmurile acestui proces recuperatoriu şi acumulativ, un număr de circa 300 de părţi componente cu personalitate juridică în ianuarie 2007, iar către anul 2012 Mitropolia Basarabiei ar putea redeveni Biserică majoritară numeric în spaţiul canonic dintre Prut şi Nistru şi de dincolo de Nistru. Proiectul de reconstrucţie şi reactivare a structurilor Mitropoliei Basarabiei este la răsărit de Prut cel mai important proiect identitar românesc care va produce efecte benefice îndelungate în timp. Mitropolia Basarabiei, ca instituţie fundamentală românească, are, în comparaţie cu orice partid politic, grup cultural sau de interese, revistă, ziar, organizaţie neguvernamentală etc., marele avantaj de a fi un asezământ sacru şi veşnic. Este singura instituţie românească de la noi care întruneste aceste calităţi. Orice investiţie sufletească, intelectuală,  financiară sau de alt ordin în Mitropolia Basarabiei şi în structurile ei este, fără exagerare, o investiţie în viitorul european şi eternitatea Neamului românesc. Puterea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române nu este mai puţin importantă ca puterea politică a celor două state româneşti ale noastre. Biserica Ortodoxă Română, ca păstrătoare şi promotoare a identităţii noastre spirituale, reprezintă o resursă esenţială, inepuizabilă şi vizibilă a unităţii transpolitice a Lumii Româneşti. Chiar dacă nu şi-a conturat încă o strategie pe termen lung privind Basarabia şi Transnistria, Biserica Ortodoxă Română este totuşi un deosebit de important agent integrator şi factor de reorganizare a spaţiului spiritual românesc.

București, iunie 2006

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s