Bartolomeu, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noii Rome și Patriarh Ecumenic:
”V-aţi apropiat de muntele Sion… și de Biserica celor întâi născuţi” (Evrei 12:22-23), le-a spus tuturor credincioșilor fericitul între neamuri Apostol Pavel; și într-adevăr, Biserica este un munte, de aceea este trainică și stabilă, neclintită și nebiruită. Cu toate că este o singură turnă și un singur trup al lui Hristos și se numește Biserica lui Dumnezeu, care mărturisește pretutindeni credința ortodoxă, are comuniunea în taine și în Sfântul Duh și neclintita succesiune apostolică și orânduire canonică, dar încă din timpurile apostolice se compune din Biserici aflate pe pământurile și în țările autoadministrate intern de propriii păstori și învățători și slujitori ai lui Hristos, adică de episcopii fiecărui loc, nu doar din cauza importanței istorice a orașelor și țărilor în lume, dar și urmare a nevoilor specifice din ele.
Așadar, întrucât de Dumnezeu păzitul și evlaviosul pământ al Ucrainei este întărit și înălțat prin lucrarea de Sus și și-a obținut deplina independență politică, conducătorii de stat și bisericești ai căruia deja de aproape treizeci de ani cer fierbinte autoconducerea lui bisericească și cot la cot cu poporul și la unison cu vechile lui rugăminți adresate la timpul respectiv preasfântului Tron Apostolic al Constantinopolului, care potrivit tradiției canonice multiseculare are obligația purtării de grijă față de Sfintele Biserici ortodoxe care întâmpină o asemenea nevoie, dar cel mai mult față de cei care sunt întotdeauna legați de el prin legături istorice, cum este Mitropolia istorică de Kiev, – Smerenia noastră dimpreună cu Preasfințiții Mitropoliți care ne sunt alături și cu preacinstiții și preaiubiții în Duhul Sfânt frați și conslujitori, având ca Mare Biserică a lui Hristos datoria de a-i purta de grijă Lumii Ortodoxe, pentru vindecarea schismelor și separărilor care amenință permanent Bisericile locale, hotărâm și proclamăm într-un cuget ca toată Biserica Ortodoxă ce se află în cuprinsul statului politic constituit și pe deplin independent al Ucrainei dimpreună cu Sfintele Mitropolii, Arhiepiscopii, Episcopii, mănăstiri, parohii și cu toate așezămintele bisericești din ele, care se află sub acoperământul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul care S-a făcut om și este Întemeietorului Bisericii, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, să fie de acum înainte autocefală, independentă și autoadministrată canonic, avându-l pe Cel dintâi în treburile bisericești și recunoscându-l pe fiecare dintre Întâistătătorii ei canonici, care poartă titlul de ”Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine”, – nefiind admisă niciun fel de completare sau prescurtare a titlului acestora fără aprobarea Bisericii Constantinopolului, – care este președinte al Sfântului Sinod, întrunind anual Arhiereii invitați pe rând după vechimea lor dintre cei care au eparhii în granițele geografice ale Ucrainei. Astfel, treburile bisericești din această țară se vor conduce, așa cum prescriu sfintele și dumnezeieștile canoane, liber și în Duhul Sfânt, neîngrădit și fără vreo intervenție dinafară.
În plus, prin acest Tomos Sinodal și Patriarhal pe care l-am semnat, recunoaștem și proclamăm drept fiică a noastră Biserica Autocefală instituită în cuprinsul teritoriului Ucrainei și chemăm toate Bisericile Ortodoxe din lume să o recunoască drept soră și să o pomenească drept ”Sfânta Biserică a Ucrainei”, ca pe una care își are catedrala în orașul istoric Kiev și care nu poate instala episcopi sau înființa parohii dincolo de hotarele statului; iar parohiile deja existente se vor subordona de acum înainte, potrivit rânduielii, Tronului Ecumenic, care dispune de prerogative canonice în Diaspora, întrucât jurisdicția acestei Biserici se limitează la teritoriul Statului Ucrainean.
Și îi acordăm privilegiile și toate drepturile suverane proprii Puterii bisericești autocefale, astfel încât de acum înainte Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine, îi va pomeni în timpul dumnezeieștilor slujbe pe ”Toți Episcopii Ortodocși”, iar ceata sfinților Arhierei conslujitori îl va pomeni pe el ca pe Primul dintre ei și ca pe Întâistătătorul Sfintei Biserici a Ucrainei. Ceea ce privește administrarea bisericească internă se va examina, judeca și hotărî exclusiv de către el și Sfântul Sinod, urmând învățătura evanghelică și alte învățături, conform Sfintei Tradiții și cinstitelor reguli canonice ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, precum și poruncilor canonului 6 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea care stabilește că ”dacă alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată şi după canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă (pizmă) proprie, să aibă tărie votul (hotărârea) celor mai mulţi”, păstrându-se totodată dreptul tuturor arhiereilor și al altor clerici de a formula apel în judecare de către Patriarhul Ecumenic, care dispune de responsabilitatea canonică de a lua hotărâri judecătorești inatacabile în cazul episcopilor și al altor clerici din Bisericile locale, potrivit sfintelor canoane 9 și 16 ale Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon.
Lămurim în legătură cu cele expuse mai sus că Biserica Autocefală a Ucrainei recunoaște drept cap Sfântul Tron Apostolic și Patriarhal Ecumenic, asemenea altor Patriarhi și Întâistătători, și îi revin împreună cu alte obligații și responsabilități canonice, întâi de toate cele privind păstrarea neștirbită a Credinței Ortodoxe și a unității și comuniunii canonice cu Patriarhia Ecumenică și alte Biserici Ortodoxe locale. Pentru aceasta, Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine, ca și Arhiereii Sfintei Biserici a Ucrainei, vor fi aleși de acum înainte potrivit prescripțiilor corespunzătoare ale sfintelor și dumnezeieștilor canoane și în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale Statutului său, care vor corespunde obligatoriu întrutotul prevederilor acestui Tomos Sinodal și Patriarhal. Toți arhiereii sunt obligați să se îngrijească de păstorirea poporului lui Dumnezeu în mod bineplăcut Lui, aducând cu frică de Dumnezeu pace și înțelegere în țara și Biserica lor.
Iar pentru ca în toate să se afle în neslăbita legătură duhovnicească a unității și comuniunii cu sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, căci am învățat ”să păzim unitatea Duhului întru legătura păcii” (Efeseni 4:3), iar fiecare Preafericit Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine trebuie să-i pomenească, potrivit vechii Tradiții a sfinților Părinți, pe Patriarhul Ecumenic, pe Preafericiții Patriarhi și alți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe locale, în ordinea Dipticelor, conform rânduielii canonice, primindu-și locul în Diptice și la întrunirile bisericești după Întâistătătorul Bisericii din Ținuturile Cehiei și Slovaciei.
Astfel, Biserica Ortodoxă a Ucrainei, prin Primul său locțiitor canonic al Tronului de Kiev, este obligată să participe la examinarea unor importante chestiuni canonice, dogmatice sau de altă natură, în cadrul consfătuirilor interortodoxe convocate din când în când potrivit unei sfinte tradiții instituite de mult timp de Sfinții Părinți. Primul care va fi instalat însă va trebui să le trimită obligatoriu cuvenitele Scrisori de pace Patriarhului Ecumenic și altor Întâistătători, iar el însuși are dreptul să primească de la aceștia asemenea scrisori și să-și înceapă, după obicei, vizitele de pace cu Tronul cel Dintâi al Bisericii Constantinopolului, primind de la ea și Sfântul Mir, pentru manifestarea unității cu ea. Pentru rezolvarea unor importante chestiuni de natură bisericească, dogmatică și canonică urmează ca Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine să se adreseze în numele Sfântului Sinod al Bisericii sale Preasfântului și Ecumenicului nostru Tron Patriarhal, așteptând de la acesta părerea lui plină de autoritate și înțelegere reciprocă fermă, pe când drepturile Tronului Ecumenic de a avea un Exarhat în Ucraina și sfinte stavropighii se păstrează neștirbite.
Și astfel, cu aceste toate condiții, Sfânta și Marea noastră Biserică a lui Hristos binecuvântează și proclamă drept Autocefală Biserica Ortodoxă a Ucrainei și cheamă bogat asupra Ierarhiei din pământul Ucrainei, asupra nepătatului cler și evlaviosului lui popor, din nesecata comoară a Duhului Sfânt, darurile cele dumnezeiești, rugându-se ca Întâiul și Marele Arhiereu Iisus Hristos, cu mijlocirea neprihănitei și preacinstitei noastre Doamne de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioare Maria, a sfântului și întocmai cu apostolii Principe Vladimir și a sfintei slăvitei Principese Olga, a preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor noștri Părinți, nevoitori și monahi din Lavra Peșterilor din Kiev și din alte mănăstiri, să o întărească pentru totdeauna în trupul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserica Ortodoxă a Ucrainei astfel instituită și să-i dea ei bunăstare, unitate, pace și creștere, întru slava Sa, și a Tatălui, și a Sfântului Duh. Astfel, această hotărâre și judecată ce cu bucurie vi se vestește din onorabilul Centru al Ortodoxiei au fost confirmate sinodal, iar pentru păstrare permanentă se eliberează acest Tomos Sinodal și Patriarhal înscris și consemnat în Codexul Marii noastre Biserici a lui Hristos din Constantinopol, fiind înmânat în copie autentică și identică Preafericitului Întâistătător al Sfintei Biserici, mitropolitul Epifanie și Excelenței Sale domnului Petru Poroșenko, Președintele Ucrainei, spre a servi drept dovadă eternă și spre permanentă prezentare.
Anul două mii nouăsprezece, luna ianuarie, ziua a 6-a, idicționul al 12-lea.
În Hristos Domnul au hotărât Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic (urmează semnăturile a 12 mitropoliți membri ai Sinodului Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol)
Transpunere neoficială în română – Vlad Cubreacov
5 ianuarie 2019
Idei cuprinse în document:
1. Constantinopolul își atribuie statutul de ”onorabilul Centru al Ortodoxiei”;
2. Conceptul de ”Lumea Ortodoxă” cu centrul la Constantinopol îi este opus celui de ”Lumea Rusă” cu centrul la Moscova (sau cea de a doua Romă versus cea de a treia Romă);
3. Biserica din Ucraina este autocefală doar în sensul că este condusă de un Mitropolit primat (”cel dintâi”, ”Primul”, ”Întâistătător”) și își alege singură ierarhia. Ea nu dispune de rangul de Patriarhie și nu poate fi condusă de un Patriarh ucrainean;
4. Autocefalia este limitată strict la ”granițele geografice” ale Ucrainei, ”la teritoriul Statului Ucrainean”, iar parohiile și episcopiile ucrainene din diaspora trec sub jurisdicția Constantinopolului;
5. Mitropolitul și Sinodul său de la Kiev nu vor putea sfinți Sfântul mir, ci îl vor primi de la Constantinopol;
6. Jurisdicția noii Biserici autocefale nu va fi singură/unică în Ucraina, aceasta fiind împărțită și exercitată în paralel cu o altă jurisdicție directă constantinopolitană (Exarhat, condus de un ierarh (episcop, arhiepiscop, mitropolit) și un număr nelimitat de stavropighii (conduse de stareți și parohi), adică mănăstiri și biserici închinate oriunde în Ucraina, atât cu enorie formată din membrii minorității grecești, cât și cu enorie etnic ucraineană). Exarhatul greco-constantinopolitan din Ucraina urmează să aibă mănăstiri și biserici închinate în orașele Kiev, Odesa, Herson, Mariupol și altele, oriunde va considera ”Biserica-mamă” de la Constantinopol;
7. Patriarhul de Constantinopol, și nu Sinodul de la Kiev, va judeca apelurile ierarhilor și altor clerici din Ucraina.
8. Autocefalia acordată prin acest Tomos este declarativă, incompletă, limitată teritorial, concurată de jurisdicția greco-constantinopolitană din Ucraina, inegală cu autocefalia altor Biserici autocefale, în afara comuniunii cu multe/majoritatea dintre Bisericile Ortodoxe autocefale, nerecunoscută de ansamblul Ortodoxiei și, astfel, pusă (de unii) sub semnul întrebării.
9. Exemplarul Tomosului primit de mitropolitul Epifanie și exemplarul primit de președintele Petru Poroșenko sunt doar copii autentice identice ale Tomosului original, pe care îl va păstra Patriarhia de Constantinopol pentru sine, ca emitent. În mod obișnuit se procedează invers: Tomosul se acordă în original, pe când copia autentică identică rămâne la emitent.
Blog Vlad Cubreacov 