MISIONARI ŞI APOSTOLI ORTODOCŞI ROMÂNI ÎN JAPONIA SECOLULUI XIX

Am primit cu bucurie, în primăvara anului 2008, ştirea că Preafericitul părinte Patriarh Daniel şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au binecuvântat înfiinţarea a două parohii ortodoxe române pentru cei peste 4 000 de români din Japonia. Prima dintre parohii, cu hramul Sfântul Gheorghe, funcţionează acum la Ito-shi, în raza municipalităţii Tokio, sub conducerea părintelui Alexandru Nicodim[1], iar cea de-a doua, cu hramul Învierea Domnului, funcţionează la Nagoya-Osaka şi este condusă de părintele Cristian Gheorghiu[2].

Preoții Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române în Japonia Alexandru Nicodim și Cristian Gheorghiu.

Am reuşit zilele acestea să fac un schimb de mesaje cu cei doi preoţi ortodocşi români de la Tokio şi Osaka, punându-le la dispoziţie mai multe date şi informaţii despre precursorii lor români pe tărâm misionar în arhipelagul nipon şi am primit asigurări că ambii vor cerceta la faţa locului orice urmă şi dovadă legată de acest subiect. Prea puţină lume cunoaşte la noi că începuturile ortodoxiei nipone, ale cărei seminţe au fost aduse în Ţara soarelui răsare în 1861 de către Sfântul Ierarh întocmai cu apostolii Nicolae (Kasatkin), Luminătorul Japoniei, sunt strâns legate şi de numele a doi mari misionari români. Poate cei mai mari misionari români din ultimele două secole. Numele lor sunt: arhimandritul Anatolie Tihai şi compozitorul Iacob Tihai, ambii români basarabeni, născuţi în comuna Tărăsăuţi din judeţul Hotin (astăzi în raionul Noua Suliţă din regiunea Cernăuţi), pe malul stâng al Prutului, vatră românească atestată documentar în 1473.

Cuviosul Anatolie Tihai în Japonia.

Arhimandritul Anatolie Tihai (în lume Alexandru) s-a născut la 23 noiembrie 1839 în familia lui Dumitru Tihai, administratorul moşiei boierului Sturza din Noua Suliţă, judeţul Hotin. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (înfiinţat de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni), luându-şi licenţa în teologie, în anul 1869, la Academia Teologică din Kiev (înfiinţată de Sfântul Ierarh Petru Movilă). În 1865 a primit haina călugăriei şi a fost hirotonit întru ierodiacon la mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos, unde a vieţuit timp de patru ani, deprinzând limba greacă şi arta picturii bizantine.

Misiunea Ortodoxă din Japonia fusese înfiinţată oficial în martie 1871. Un an mai târziu, în ziua de 24 aprilie 1872, în sâmbăta din Săptămâna Luminată a acelui an, la vârsta de 33 de ani neîmpliniţi, ieromonahul Anatolie Tihai a călcat pe pământul Japoniei, la Hakodate, pe insula Hokkaido din nordul ţării, unde venise la invitaţia personală a arhimandritului Nicolae Kasatkin, cel care avea să fie cinstit, începând cu 1970, ca Sfântul Nicolae, Luminătorul Japoniei.[3]

În primul an de aflare la Hakodate, părintele Anatolie a învăţat limba niponă, care se adăuga celei române, greceşti şi ruse. În scurt timp a început să predice Cuvântul lui Dumnezeu la Hakodate, botezând în numele Sfintei Treimi sute de japonezi care l-au primit pe Hristos. Face primele traduceri de texte ortodoxe în limba niponă în anul 1873. Lucrarea misionară a părintelui Anatolie în acest oraş a durat până în anul 1878, când devine primul preot paroh al parohiei ortodoxe din Osaka.

Biserica din Osaka a fost înfiinţată în anul 1978, când primii 33 de catehumeni japonezi au fost botezaţi în Hristos de către părintele ieromonah Anatolie Tihai. Noua comunitate de la Osaka a primit hramul Sfântul Pantelimon şi se întrunea în mici case de rugăciune, până când părintele nostru Anatolie a ctitorit Casa Misionară în partea de răsărit a oraşului. Următoarea misiune a părintelui Anatolie a fost cea de ecleziarh al Misiunii Ortodoxe Ruse din Tokio.

În anul 1880 a fost ridicat în treapta de arhimandrit.

A fost mulţi ani profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Japonia, situat în cartierul Surugadai Kanda din Tokio. Contemporanii l-au apreciat nu doar ca pe un bun predicator în limba niponă, acest călugăr ales şi îmbunătăţit remarcându-se şi ca un traducător prolific în limba ţării care îl primise.

Timp de trei ani, între 1879 şi 1881, în lipsa Sfântului ierarh Nicolae (Kasatkin), care revenise în Rusia în căutare de fonduri pentru construcţia catedralei din Tokio, părintele Anatolie Tihai a condus cu multă dragoste şi pricepere Misiunea Ortodoxă Rusă din Japonia. După mutarea Centrului misionar de la Hakodate la Tokio, care devenise noua capitală a ţării, părintele Anatolie îi succede în funcţie confratelui său Nicolae Kasatkin, fiind numit superior al Centrului misionar din Hakodate.

În 1882 arhimandritul Anatolie Tihai a înfiinţat şi a condus apoi timp de şapte ani prima Şcoală de cateheţi la Osaka.

Este unanim recunoscut că părintele nostru român Anatolie Tihai a fost principalul ajutor şi colaborator al Sfântului Nicolae Kasatkin, mâna lui dreaptă în toată lucrarea de evanghelizare şi cel mai bun prieten.

Primul care a scris la noi despre arhimandritul misionar Anatolie Tihai, încă în perioada interbelică, a fost părintele avva Paul Mihail. Mai recent, în 2007, s-a preocupat de acest misionar domnul Mihail Bortă din Chişinău, masterand la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, secţia istorice-practice[4]. Domnul Mihail Bortă subliniază că „Misiunea Ortodoxă în Japonia, începută în anul 1861, de către viitorul arhiepiscop şi luminător al Japoniei – Nicolae Kasatkin, nu poate fi închipuită fără de ajutorul şi sprijinul tovarăşului său de apostolat, arhimandritul Anatolie Tihai”.[5]

Am folosit mai multe surse ruseşti, atâtea câte sunt disponibile, pentru a afla cât mai multe despre activitatea misionară şi publicistică a părintelui nostru Anatolie Tihai.

După cum ne mărturiseşte istoricul şi teologul Pavel Alexandrovici Prokoşev, unul dintre contemporani, „asemenea lui Nicolae, ieromonahul Anatolie era foarte iubit de popor, dragoste care este atât de necesară în orice lucrare, dar mai cu seamă în una misionară”[6].

Un alt contemporan, arhimandritul Serghie (Stragorodski), care l-a cunoscut personal pe arhimandritul Anatolie Tihai, i-a fost un bun colaborator în Japonia şi care avea să ajungă în 1943 cel de-al 12-lea Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, scria în notele sale de călătorie că, dintre toţi misionarii ortodocşi din insulele nipone, “creştinii cei vechi nu ştiu de ce” îi spuneau “părinţele” (batiuşka) doar părintelui Anatolie (Anatori)[7].

În anul 1878 revista moscovită “Missioner” (Misionarul), editată de Societatea Misionară Ortodoxă[8], a publicat câteva fragmente din Jurnalul părintelui Anatolie Tihai. În acelaşi an Jurnalul părintelui Anatolie a văzut lumina tiparului la Moscova, în volum separat[9].

În 1879 noi părţi ale Jurnalului părintelui Anatolie au apărut în numărul 46 al revistei “Missionerskoe obozrenie” (Orizont misionar). În legătură cu aceste însemnări zilnice ale părintelui Anatolie cercetătorii ruşi aveau să constate: „Impresiile lui, ca observator, sunt foarte preţioase pentru o înţelegere concretă a nivelului cultural al Japoniei şi a situaţiei pe care a găsit-o el la Hakodate”[10].

Cercetătorii ruşi sunt de părere că revista moscovită „Missioner” (Misionarul) a publicat un şir de alte articole anonime sau semnate, care aparţin cu certitudine părintelui Anatolie Tihai, un colaborator fidel al acestei reviste. Primul său articol semnat „I. A-li” (ieromonahul Anatolie) este intitulat „Vpeciatlenia na puti v Iaponiiu” (impresii de călătorie în drum spre Japonia) şi a apărut în trei numere ale revistei în anul 1874[11]. Aceste note de călătorie descriu în cele mai mici amănunte drumul parcurs de tânărul misionar basarabean din insula Ceylon până în portul Nagasaki. În acelaşi an părintele Anatolie publica în revista „Missioner” un articol despre biserica Învierii Domnului de pe lângă Consulatul rusesc din Hakodate.[12]

Într-un alt articol, „Etnograficeskie svedenia o Iaponii (Iz pisma iaponskogo pravoslavnogo missionera)” (Informaţii etnografice despre Japonia. Scrisoarea unui misionar ortodox japonez)[13], părintele Anatolie scrie: „Fiind un locuitor destul de nou al Japoniei, însemnările mele vor suferi prea poate din cauza inexactităţii celor relatate şi a caracterului lor cât se poate de incomplet”. El arată că în Japonia mai locuieşte, în afară de niponi, un neam numit „riukiu”, „cunoscut de străini şi cu numele fals de lichieni”, dar şi alte două neamuri numite „aynu” şi „eta”, aceştia din urmă fiind „cei mai adevăraţi urmaşi ai coreenilor robiţi de către japonezi în urmă cu 1600 de ani, după războaiele victorioase împotriva Coreei”[14].

În „Irkutskie eparhialnâe vedemosti” (Monitorul eparhiei de Irkutsk) din 1877 este publicată o scrisoare deschisă a părintelui Anatolie Tihai adresată Preasfinţitului Veniamin de Irkutsk şi Nercinsk, datată cu luna noiembrie 1876, în care autorul expune necesităţile Aşezământului ortodox japonez de la Hakodate, unde slujea[15].

Începând cu anul 1880 arhimandritul Anatolie Tihai publică un şir de articole în revista „Moskovskie vedomosti” (Monitorul de Moscova), semnând „A.A.” sau „Arhim. Anatoli”. Această intensificare a colaborării cu revista moscovită se explică prin deplasarea sa la Moscova în perioada 1880-1882 cu scopul colectării fondurilor pentru zidirea unei biserici la Osaka, unde părintele Anatolie Tihai a predicat Cuvântul Evangheliei începând cu anul 1878.

În numărul 22 pe luna mai 1881 al revistei „Moskovskie vedomosti” (Monitorul de Moscova) părintele Anatolie publică un articol necrolog prin care anunţa trecerea la cele veşnice a cunoscutului preot ortodox nipon Ioan Sakai[16]. Autorul necrologului ni se descoperă ca un talentat mânuitor de condei, care, după ce descrie viaţa părintelui Ioan Sakai, istoria convertirii lui la Ortodoxie şi predicarea din oraşele Senday şi Hakodate, încheie sobru: „În vara anului 1878 părintele a fost hirotonit întru preot de către Preasfinţitul Martinian”[17]. În prima jumătate a lunii mai 1881 părintele Anatolie Tihai publică în „Moskovskie vedomosti„ (Monitorul de Moscova) articolul „Ştiri din Misiunea Spirituală Niponă” în care prezintă mai multe date ce confirmă succesul în predicarea ortodoxiei pe insulele nipone, atrăgând totodată atenţia cititorilor asupra celei mai importante dificultăţi întâmpinate de Misiune – insuficienţa cadrelor: “… nenorocirea Misiunii noastre e că nu avem propovăduitori îndeajuns”[18].

Începând cu numărul 160 din 11 iunie 1881 al revistei „Moskovskie vedomosti” (Monitorul de Moscova) arhimandritul Anatolie Tihai publică un Apel al Misiunii Ortodoxe Ruse din Japonia, prin care fundamentează necesitatea deschiderii unui Centru misionar la Osaka „în interesul unei mai largi şi mai temeinice răspândiri a Credinţei ortodoxe”[19] în insulele japoneze. Publicarea acestui Apel a avut efect. Centrul misionar a fost deschis la Osaka în vara anului 1881, fapt relatat într-o nouă scrisoare publicată de părintele Anatolie[20].

La sfârşitul anul 1882 arhimandritul Anatolie Tihai revine în Japonia, fapt consemnat şi în „Scrisoarea din Tookeo”, datată cu 29 decembrie şi publicată în numărul 50 al revistei „Moskovskie vedomosti” (Monitorul de Moscova). În această scrisoare părintele observă că „după oraşele europene şi americane Yokohama îmi pare un orăşel atât de mic şi mai cu seamă străzile îmi par atât de înguste”[21].

În luna noiembrie 1882 părintele nostru Anatolie publică în „Moskovskie vedomosti” (Monitorul de Moscova) o altă scrisoare, „Centrul Misionar rus din Osaka”, prin care anunţă că a reuşit să colecteze la Moscova „aproape întreaga sumă necesară procurării terenului şi casei pentru Centru” şi că în august 1882 a cumpărat terenul şi casa, iar în primele zile ale lunii septembrie a trecut şi el la Osaka. Autorul nu uită să facă un gest de recunoştinţă, spunând: „Le mulţumesc tuturor” pentru ajutor[22].

Părintele nostru Anatolie Tihai a iubit mult Basarabia, ducându-i dorul şi sperând să revadă într-o bună zi locurile copilăriei şi tinereţii sale, după cum mărturiseşte în corespondenţa cu sora sa, preoteasa Maria (Măriţa) Balâc de la Chişcăreni, judeţul Bălţi.

În anul 1890, suferind de o boală grea, părintele Anatolie Tihai se vede nevoit să plece în Rusia, fiind însoţit de Irina Rin Yamashita, prima femeie iconograf din Japonia.

„La 28 noiembrie 1893 se trece din viaţa aceasta într-un spital din Petersburg şi a fost înmormântat în cimitirul lavrei Alexandru Nevski. În curtea catedralei din Tokio a fost instalată în amintirea lui o cruce cu o icoană pe partea din faţă şi o scurtă descriere a vieţii lui pe partea din spate”[23]. Vrednicul de pomenire misionar şi evanghelizator Anatolie Tihai, confrate al Sfântului Nicolae Kasatkin, îşi doarme somnul de veci în acest cimitir de pe malul râului Monastârka, în sectorul numit „frăţesc”. Alături se află mormintele membrilor frăţiei Lavrei cu hramul Sfântul Alexandru Nevski. Sectorul este îngrijit de studenţii Academiei Teologice din Petersburg. Alte personalităţi care îşi dorm somnul de veci alături de părintele Anatolie Tihai sunt: Mitropoliţii de Petersburg Isidor (Nikolski), Paladie (Raev) şi Antonie (Vadkovski), Arhiepiscopul şi Exarhul Georgiei Inochentie, Arhiepiscopul de Vladimir şi Suzdal Nicolae, Arhiepiscopul de Varşovia şi Transvisla Nicolae, Episcopul de Iamburg Anastasie, mai mulţi stareţi ai Lavrei Sfântul Alexandru Nevski şi profesori ai Academiei Teologice din Petersburg.

Am discutat cu ani în urmă cu vrednicul de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei, basarabean de origine, din Lozova Lăpuşnei, despre nevoia de a cerceta îndeaproape viaţa şi apostolatul părintelui arhimandrit Anatolie Tihai, care, mai cred, merită să intre în atenția Comisiei Naționale pentru Istorie Bisericească şi Canonizări.

Compozitorul și liturgistul român Iacob Tihai.

Compozitorul misionar Iacob Tihai este unul din fraţii mai mici ai arhimandritului Anatolie Tihai. A absolvit, ca şi fratele său Anatolie, Seminarul Teologic Ortodox din Chişinău. Era un bun vorbitor de română şi rusă.

Acest mare ostenitor pe ogorul Ortodoxiei a venit în Japonia în anul 1874, invitat de arhimandritul Nicolae Kasatkin la recomandarea fratelui său, arhimandritul Anatolie Tihai. Enciclopedia electronică orthodoxwiki prezintă acest moment astfel: „După ce predase el însuşi muzica timp de doi ani, Nicolae a început să caute un profesor de muzică bisericească. Ieromonahul Anatolie Tihai, care îi urmase lui Nicolae în funcţie la Hakodate, i l-a recomandat pe fratele său Iacob Tihai, care era absolvent al Seminarului din Moldova. Iacob a acceptat funcţia şi a sosit în Japonia la sfârşitul anului 1874 şi a început deîndată să însuşească limba niponă.”[24]

Preoteasa Doreen Bartholomew din Statele Unite scrie într-o lucrare a sa că: „Părintele Nicolae simţea de mult timp nevoia unui profesor calificat de muzică la Misiunea din Japonia, iar cu ajutorul lui Iacob Tihai ei s-au pus pe adaptat cuvintele japoneze la melodiile ruseşti. Tihai a fost acela care a format primul cor al catedralei şi tot el a adaptat Rânduiala cântării polifonice în japoneză (aceleaşi cărţi mai sunt folosite şi pentru slujbele privegherii).”[25]

Sub îndrumarea episcopului Nicolae Kasatkin, Iacob Tihai a făcut aranjamentele muzicale pentru majoritatea textelor folosite la Sfânta Liturghie, de marile sărbători, la slujba botezului, a înmormântării, în săptămâna întâi din Postul Mare şi în Săptămâna Patimilor, adaptând linia melodică la înţelesurile şi structura limbii nipone.[26]

Legat de compozitorul Iacob Tihai, aflăm unele date din lucrarea Mariei Junko Matsushima “St. Nikolai of Japan and the Japanese Church Singing” (Sfântul Nicolae al Japoniei şi muzica bisericească niponă). Maria Junko Matsushima scrie: „…compozitorul rus Iacob Tihai, fratele părintelui Anatolie, a fost invitat în Japonia. Se cunosc puţine lucruri despre istoria personală a lui Iacob. Una dintre surse susţine că el a urmat cursurile seminariale (Pozniev), o alta susţine că el a fost student al Conservatorului din Moscova sau din Sankt Petersburg (Oonuma). În orice caz, el studiase teoria muzicii occidentale şi a fost compozitor. El folosea vioara pentru a preda muzica. El a venit la Hakodate în 1873 şi a trecut în scurt timp la Tokio pentru a lucra sub îndrumarea episcopului Nicolae. Sawabe spune într-un raport al său: „Apoi a venit Iacob-san (Tihai). El a aranjat muzica pentru texte şi ne-a dăruit cântarea adevărată a Bisericii ortodoxe.” În afară de clasa de muzică de la seminar, Nicolae a întemeiat „Şcoala de muzică bisericească”, al cărei decan a fost Tihai.”

Iacob Tihai s-a căsătorit în anul 1876, cununându-se cu Elena, născută Yokoi, o creştină dintr-o înaltă şi aleasă familie japoneză. Dumnezeu le-a dăruit mai mulţi copii. A rămas în Misiune până în anul 1885.

Misionarul şi compozitorul Iacob Tihai a trecut la cele veşnice în 1887, în timpul unei vizite cu familia la Odesa, după ce trecuseră, se pare, prin locurile natale din Basarabia. Soţia Elena şi copiii săi au revenit în Japonia, rămânând devotaţi credinţei ortodoxe.

[1] Vezi pagina de internet a parohiei: http://ortodoxa.jp/

[2] Vezi pagina de internet a parohiei: http://nagoya.ortodoxa.jp/

[3] http://orthodoxwiki.org/Anatoly_Tikhai

[4] http://personalitatibasarabene.info/anatolie-tihai-arhimandrit-1893_09_2007.html

[5] Idem.

[6] Prokoşev P. Russkaia pravoslavnaia missia v Iaponii (Misiunea ortodoxă rusă din Japonia). // Strannik. – St. Petersburg, 1896. – № 3. – pag. 436.

[7] Serghi (Stragorodski), arhimandrit. Po Iaponii: zapiski missionera (Note de călătorie ale unui misionar în Japonia). // Bogoslovski vestnik (Curierul teologic). – Serghiev Posad, 1899. – vol.3. – № 11. – pag. 507.

[8] Ivanova G. D. Russkie v Iaponii XIX – naciala XX v. Neskolko portretov (Ruşii în Japonia în secolul XIX şi la începutul secolului XX. Câteva medalioane). – Мoscova, 1993.– pag. 56.

[9] Anatoli, ieromonah. Dnevnik russkogo pravoslavogo missionera v Iaponii o ieromonaha Anatolia (Jurnalul părintelui Anatolie, un misionar rus în Japonia). – Moscova, 1878. – 12 pagini.

[10] Sablina E. B. 150 let Pravoslavia v Iaponii. Istoria Iaponskoi Pravoslavnoi Ţerkvi i ee osnovatel Sviatitel Nikolai (150 de ani de Ortodoxie în Japonia. Istoria Bisericii Ortodoxe din Japonia şi fondatorul ei, Luminătorul Nicolae). – Moscova-St. Petersburg, 2006. – pag. 48.

[11] „I. A-li” (ieromonahul Anatolie). Vpeciatlenia na puti v Iaponiiu” (Impresii de călătorie în drum spre Japonia)// Missioner. – Moscova, 1874. – № № 13, 15, 17.

[12] Anatoli (Tihai), ieromonah. Ţerkov Voskresenia Hristova pri russkom konsulstve v Hakodate (v Iaponii) (Biserica Învierii Domnului de pe lângă Consulatul rus din Hakodate (Japonia)) // Missioner (Misionarul). Моscova. 1874. N 31.

[13] „I. A-li” (ieromonahul Anatolie). „Etnograficeskie svedenia o Iaponii (Iz pisma iaponskogo pravoslavnogo missionera)” (Informaţii etnografice despre Japonia. Din scrisoarea unui misionar ortodox japonez) // Missioner (Misionarul). – Moscova, 1874. – № 20. – pag. 193-195.

[14] Idem.

[15] Pribavlenie k Irkutskim eparhialnâm vedomstvam (Addenda la Monitorul eparhiei de Irkutsk). – 1877. – № 10. – pag. 125-130.

[16] Suhanova N. A. Ţvetuşciaia vetka sakurî. Istoria Pravoslavnoi Ţerkvi v Iaponii (Ramul de cireş (sakura) în floare. Istoria Bisericii Ortodoxe din Japonia). – Мoscova, 2003. – pag. 21.

[17] Moskovskie vedomosti (Monitorul de Moscova). – 04 mai 1881. (Articolul «Iaponski pravoslavnâi sveaşcennik, oteţ Ioan Sakai» Preotul ortodox nipon, părintele Ioan Sakai).

[18] Moskovskie vedomosti (Monitorul de Moscova). – 1881. – 4 mai.

[19] Moskovskie vedomosti (Monitorul de Moscova). – 1881. – 11 iunie; 14 iunie; 17 iunie şi următoarele.

[20] Moskovskie vedomosti (Monitorul de Moscova). – 1882. – 19 februarie.

[21] Idem.

[22] Moskovskie vedomosti (Monitorul de Moscova). – 1882. – 25 noiembrie.

[23] Suhanova N. A. Ţvetuşciaia vetka sakurî. Istoria Pravoslavnoi Ţerkvi v Iaponii (Ramul de cireş (sakura) în floare. Istoria Bisericii Ortodoxe din Japonia). – Мoscova, 2003. – pag. 15.

[24] http://orthodoxwiki.org/Tokyo_Orthodox_Seminary_(Tokyo%2C_Japan)

[25] Presbytera Doreen Bartholomew. Enlightener of Japan, Blessed Nicholas Kasatkin. // Orthodox America, Nr. 113-114, Vol XII, No. 5-6, Jan-Feb, 1992

[26] http://orthodoxwiki.org/Yakov_Tikhai

Notă: Material din 9 mai 2009, recuperat de pe vechiul blog distrus de persoane din cadrul companiei rusești Sputnik Moldova la 19 iunie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s