Prefaţă la prima ediţie a volumului „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova”

„Că drept este Domnul, iubeşte Dreptatea, iar faţa Lui spre cele Drepte priveşte”.

Psalmul 10, versetul 7 

Republica Moldova a debutat în justiţia internaţională în anul 1998 prin dosarul pe care i l-a intentat Mitropolia Basarabiei, discriminată, persecutată cinic şi brutal, aruncată în afara cadrului legal. Procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg fusese anticipat de un lung periplu în faţa instanţelor naţionale, acoperind ca timp mandatul a trei şefi de stat (Snegur, Lucinschi, Vironin) şi a şapte guverne (Sangheli I, Sangheli ll, Ciubuc l, Ciubuc ll, Sturza, Braghiş, Tarlev), la fel de ostile Mitropoliei Basarabiei. Deceniul negru (1992-2002)  al persecuţiilor de stat împotriva Mitropoliei Basarabiei a arătat esenţa ruso-imperială şi reflexele marxiste ale stăpânirilor criptocomuniste de la Chişinău. Ura nestăvilită a acestor stăpâniri a avut în anumite momente accente atât de sălbatice, încât s-a transformat în anticreştinism şi mizantropie de cea mai joasă speţă. Regretul nostru a fost cu atât mai mare de-a lungul acestui deceniu negru, cu cât Patriarhia soră Rusă a fost o şi mai nesăbuită persecutoare a creştinilor din Mitropolia Basarabiei, insistând să nu ne mai fie soră, ci mamă cu de-a sila, călcând în picioare bun simţ, adevăr istoric, canoane bisericeşti şi legi omeneşti. Cazul Mitropoliei Basarabiei a constituit un adevărat test pentru fiecare şi pentru toţi, dar mai cu seamă pentru clerul şi clasa politică basarabeană. În această problemă nimeni nu a fost şi nu este neutru, pentru simplul fapt că nu te poţi niciodată opri la jumătate de cale între Adevăr şi minciună. Victoria Mitropoliei Basarabiei împotriva Republicii Moldova la CEDO a ruşinat partida românofobilor de la noi care s-a văzut nevoită acum să-şi tempereze elanul persecutor şi să-şi subtilizeze diabolicul arsenal al metodelor de prigoană. Rămâne ca Dumnezeu şi istoria să le judece pe toate. Preoţii şi credincioşii din Mitropolia Basarabiei nu au încetat niciodată să se roage pentru îmblânzirea şi luminarea prigonitorilor lor.

Valoarea hotărârii CEDO publicate acum de Asociaţia „Răsăritul Românesc” este, fără îndoială, una deosebită, întrucât ţine de noţiuni ca Dreptatea, Adevărul şi Libertatea. Având pronunţate aspecte canonice, naţionale, (geo)politice chiar, problema Mitropoliei Basarabiei este, întâi de toate, una a drepturilor omului, concept biblic primar şi fundamental însuşit de sistemul juridic european modern.

Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO este monitorizat de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. În prezent Mitropolia Basarabiei are 2 dosare pe rolul Curţii Europene. Primul vizează încălcarea accesului Mitropoliei Basarabiei la justiţie şi a dreptului acesteia la judecare într-un termen rezonabil, iar al doilea vizează încălcarea de către Republica Moldova a dreptului de proprietate al Mitropoliei Basarabiei prin nerecunoaşterea succesiunii juridice în raport cu Mitropoliei Basarabiei de până la ocupaţiile sovietice din 1940 şi 1944.

Fără să fi fost ales de oameni, se întrezăresc în istoria recentă a Mitropoliei Basarabiei patru date cu încărcătură mistică şi simbolică aparte: 14 septembrie 1992, 19 decembrie 1992, 13 decembrie 2001 şi 27 martie 2002.

Astfel Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992 când creştinii ortodocşi cinstesc Înălţarea Sfintei Cruci. Crucea ca semn al jertfei, al suferinţei, al martirului, al morţii şi al reînvierii biruitoare, al mântuirii noastre. Scoaterea de pe crucea răstignirii sale şi readucerea la viaţă sau reînvierea Mitropoliei martire a Basarabiei a coincis şi va coincide în chip minunat până la sfârşitul veacurilor cu această mare sărbătoare creştină. Se ştie că în 1940 şi după 1944, din cauza fidelităţii lor exemplare faţă de Biserica Ortodoxă Română, mii şi mii de credincioşi ai Mitropoliei Basarabiei şi 56 de preoţi şi-au primit cununa muceniciei pentru Hristos, fiind împuşcaţi, schingiuiţi sau omorâţi în gheţurile Siberiei. A fost primul semn că reactivarea Mitropoliei noastre a fost bineplăcută şi voită de Iisus cel Reînviat, Domnul şi Mântuitorul nostru. În 1994 Mitropolia Basarabiei avea să-şi stabilească Icoana Învierii drept element central al stemei sale bisericeşti. Paştele a devenit hramul Mitropoliei noastre. Aşadar am avut un semn al Reînvierii după martiriul şi jertfa scumpă de sânge dată de Mitropolia Basarabiei. Tot la 14 septembrie sărbătorim pe stil vechi Începutul anului bisericesc, ceea ce adaugă evenimentului valenţele oricărui nou început.

Apoi a venit ziua de 19 decembrie 1992 ca zi a binecuvântării reactivării Mitropoliei Basarabiei de către Sfântul, Marele şi Îndreptătorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române concretizată într-un Act sinodal şi patriarhal. La 19 decembrie îl cinstim pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. Iată al doilea semn, al Minunii pentru cei aleşi şi iubiţi de Domnul.

Neimplicată în calendarul liturgic creştin, la 13 decembrie 2001 Curtea Europeană şi-a pronunţat Hotărârea, dând câştig de cauză Mitropoliei Basarabiei şi condamnând Republica Moldova. A fost ziua de cinstire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat la Apostolie, încreştinătorul geto-dacilor şi Ocrotitorul Tuturor Românilor. Al treilea semn, al Ocrotirii, ni l-a dat Apostolul nostru tutelar.

La 27 martie 2002 CEDO s-a pronunţat asupra cererii guvernului de la Chişinău de reexaminare a Hotărârii sale din 13 decembrie 2001 şi a respins-o ca nefondată. Astfel Hotărârea CEDO a intrat definitiv în vigoare în chiar ziua în care comemorăm actul binecuvântat de reunificarea naţională din 27 martie 1918. Prin acest al patrulea semn Dumnezeu ne-a trimis cu gândul la înaintaşi şi ne-a cerut să fim la înălţimea faptelor lor.

Admisă în legalitate de autorităţile comuniste la 30 iulie 2002 Mitropolia Basarabiei cunoaşte astăzi cea mai mare dinamică printre Bisericile legal recunoscute din Republica Moldova, ca dovadă a procesului de recuperare a românilor ortodocşi din prizonieratul canonic al Patriarhiei Ruse de la Moscova. Se poate estima, ţinând cont de amploarea şi ritmurile acestui proces recuperatoriu şi acumulativ, că Mitropolia Basarabiei ar putea redeveni către anul 2012 Biserică majoritară numeric în spaţiul canonic dintre Prut şi Nistru şi de dincolo de Nistru. Proiectul de reconstrucţie şi reactivare a structurilor Mitropoliei Basarabiei este la răsărit de Prut cel mai important proiect care va produce efecte benefice îndelungate în timp. Mitropolia Basarabiei, ca instituţie fundamentală românească, are, în comparaţie cu orice partid politic, grup cultural sau de interes, revistă, ziar, organizaţie neguvernamentală etc.,marele avantaj de a fi un aşezământ sacru şi veşnic. Este singura instituţie românească de la noi care întruneşte aceste calităţi. Orice investiţie sufletească, intelectuală, financiară sau de alt ordin în Mitropolia Basarabiei şi în structurile ei este, fără exagerare, o investiţie în viitorul şi eternitatea Neamului Românesc. Puterea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române nu este mai puţin importantă ca puterea politică a celor două state româneşti ale noastre: România şi Republica Moldova. Biserica Ortodoxă Română, ca păstrătoare şi promotoare a identităţii noastre spirituale, reprezintă un agent integrator şi un factor de reorganizare a spaţiului spiritual românesc, o resursă esenţială, inepuizabilă şi vizibilă a unităţii transpolitice a Lumii Româneşti într-o epocă nouă a drepturilor omului.

Volumul de faţă li se adresează tuturor celor interesaţi de mai buna cunoaştere a realităţii vii pe care o constituie Mitropolia Basarabiei: credincioşi, preoţi, studenţi, cercetători.

Folosim ocazia pentru a aduce şi pe această cale, în numele asociaţiei „Răsăritul Românesc”, mulţumirile noastre tuturor celor care, încrezători şi iubitori de Hristos, au stat mai bine de 12 ani alături de Mitropolia Basarabiei cu gândul, cu fapta, cu rugăciunea, punându-şi speranţa la Dreptul Judecător.

Vlad Cubreacov,

Membru al consiliului Eparhial, reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei la CEDO

Chișinău, 2004

MITROPOLIA BASARABIEI ŞI ALŢII CONTRA MOLDOVEI, Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001, Traducere din franceză şi prefaţă – Vlad Cubreacov,
Copertă verso, Editura „Alfa şi Omega”, Chişinău 2004
Alături de schema de amplasare în sala CEDO a participanţilor la audierile din 2 octombrie 2001, Comentariul meu pe coperta verso: „Mitropolia Basarabiei, ca instituţie fundamentală românească, are, în comparaţie cu orice partid politic, grup cultural sau de interes, revistă, ziar, organizaţie neguvernamentală etc.,marele avantaj de a fi un aşezământ sacru şi veşnic. Este singura instituţie românească de la noi care întruneşte aceste calităţi. Orice investiţie sufletească, intelectuală, financiară sau de alt ordin în Mitropolia Basarabiei şi în structurile ei este, fără exagerare, o investiţie în viitorul şi eternitatea Neamului Românesc. Puterea spirituală a Bisericii Ortodoxe Române nu este mai puţin importantă ca puterea politică a celor două state româneşti ale noastre: România şi Republica Moldova. Biserica Ortodoxă Română, ca păstrătoare şi promotoare a identităţii noastre spirituale, reprezintă un agent integrator şi un factor de reorganizare a spaţiului spiritual românesc, o resursă esenţială, inepuizabilă şi vizibilă a unităţii transpolitice a Lumii Româneşti într-o epocă nouă a drepturilor omului.”

Notă: material recuperat de pe vechiul blog distrus de persoane din cadrul companiei rusești Sputnik Moldova.

Un gând despre „Prefaţă la prima ediţie a volumului „Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s