O CĂLĂTORIE PASTORAL-MISIONARĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE TIHAI ÎN CHINA

Aflăm din surse ruseşti că vrednicul nostru de pomenire şi de cinstire părinte arhimandrit Anatolie Tihai a călătorit la începutul anului 1888 în China.

Sinodul ortodox pannipon din iulie 1882, la care au participat preoți ci credincioși japonezi, ruși, chinezi și români.

Consulul rus din Hankou (Hangkow), Pavel Dmitrevski, i-a scris episcopului Nicolae Kasatkin, la 23 noiembrie / 5 decembrie 1887, rugându-l să trimită un preot în China pentru săvârşirea celor sfinte şi asistarea religioasă a comunității ortodoxe din Hankou.

Răspunzându-i consulului rus la scurt timp, Sfântul ierarh Nicolae Kastkin scrie la 19 decembrie 1887: “Preamilostive Domn Pavel Andreevici, Rugămintea ruşilor din Hankou, exprimată în scrisoarea Dumneavoastră din 23 noiembrie (5 decembrie) este demnă de tot respectul, cu toate că aici, pentru toate treburile misiunii spirituale şi pentru slujirea celor sfinte pe lângă ambasadă suntem doar noi doi:  părintele arhimandrit Anatolie şi eu, cu atât mai mult cu cât Dumnezeu ne va ajuta, ne vom strădui să satisfacem şi nevoile spirituale ale scumpilor noştri compatrioţi din Hankou: i-am propus părintelui arhimandrit Anatolie ca la 12/24 ianuarie viitor, dacă nu se vor întâmpla  piedici deosebite, să se îndrepte de aici către Hankou, pentru îndeplinirea trebiunţelor sufleteşti. Sfinţia sa nu are nevoie de nici un fel de răsplată pentru aceasta, în afară de cheltuiala pentru drum.

Biserica ortodoxă Sfântul Alexandru Nevski din Hankou, în care a slujit Cuviosul Anatolie Tihai în anul 1888.

Nu cunoaştem prea multe date despre această călătorie pastoral-misionară a Cuviosului Anatolie Tihai în China din ianuarie-februarie 1888, călătorie care, avem tot temeiul să credem, a fost una de succes.

Părintele Anatolie  putea călători din Japonia în China într-un singur mod: luând vaporul în portul Nagasaki spre Shanghai, în acea vreme cursă săptămânală, doar sâmbăta, iar de la Shanghai, probabil cu o ambarcațiune pe fluviul Yangzi Jiang (Yanțzî), până la Hankou. Calea întoarsă din China în Japonia se făcea tot cu vaporul, de la Shanghai la Nagasaki. Hankou era un oraș important din Imperiul Chinez, situat la confluența râului Han cu fluviul Yangzi Jiang (Yanțzî). Astăzi, împreună cu orașele Wuchang și Hanyang, cu care a fuzionat, este parte a orașului Wuhan, capitala provinciei Hubei.

O hartă chineză a orașului Hankou din anul 1877.
Orașul Hankou (plan îndepărtat) pe o hartă chineză din anul 1876.

Prezența europenilor în Hankou se făcea destul de simțită în a doua jumătate a secolului XIX, întrucât după al Doilea Război al Opiului (1856-1860) guvernul imperial chinez acceptase mai multe concesiuni străine. Concesiunile din oraș erau următoarele: britanică (55 ha), franceză (33 ha), rusă (13 ha), germană (43 ha) și japoneză (32 ha). Portul Hankou a fost unul din cele 10 porturi chineze suplimentare deschise navelor comerciale europene, acestea putând naviga liber pe fluviul Yanțzî. O altă urmare a celui de al Doilea Război al Opiului, pierdut de China, a fost acceptarea libertății de credință în China și dreptul puterilor câștigătoare (Regatul Marii Britanii și al Irlandei, al Doilea Imperiu Francez și Statele Unite ale Americii) de a deschide misiuni religioase și de a construi biserici în cuprinsul imperiului.

Clădirea bisericii din Hankou în care a slujit Cuviosul Anatolie Tihai s-a păstrat până în zilele noastre, în prezent nefiind dedicată cultului. Ea este situată pe adresa: 48, Póyáng Street, Wǔhàn City, Hànkǒu. Oficierea serviciilor religioase ortodoxe în această biserică, avându-l ca patron pe Sfântul Alexandru Nevski (în chineză – 阿列克桑德聂夫堂), a durat până în anul 1958.

Biserica Sfântul Alexandru Nevski din Hankou. Imagine contemporană.

Potrivit unor surse sigure din epocă, această biserică a fost construită, după un proiect al arhitectului V. F. Watson pe banii comercianților ruși, între anii 1880-1882, pe un fost teren al concesiunii britanice cumpărat la licitație, în 1869, de către negustorul I. A. Ivanov, care în acea perioadă exercita provizoriu și funcția de consul al Imperiului rus. Alte surse, de astăzi, indică eronat faptul că biserica ar fi fost construită abia în anul 1893. Faptul că Arhimandritul Anatolie Tihai a slujit anume în această biserică deja existentă se confirmă și prin publicarea în 1887, cu un an înaintea sosirii Cuviosului Anatolie la Hankou, a unui desen al bisericii în revista săptămânală ”Niva” (nr. 1 din 1887, pagina 21) din Sankt Petersburg. Desenul ilustrează o informație succintă despre biserica ortodoxă din Hankou, de altfel prima biserică ortodoxă din China.

Parte din informația despre biserica în care avea să slujească Cuviosul Anatolie Tinai.
Revista ”Niva” (nr. 1 din 1887) din Sankt Petersburg

Într-o altă însemnare a sa din Jurnal, Sfântul Nicolae Kasatkin mărturiseşte despre călătoria Cuviosului Anatolie Tihai în China: “Părintele arhimandrit Anatolie este încântat de aflarea sa la Hankou şi nu se mai satură să vorbească despre ea. Prin spusele lui mi-a făcut şi mie cunoştinţă cu viaţa de acolo, care ne copleşeşte cel mai mult prin însufleţirea comună şi prietenia tuturor alor noştri între ei, precum şi prin păstrarea cu sfinţenie de către toţi a credinţei şi nobleţei lor ortodoxe fireşti. Să dea Dumnezeu să fie aşa şi de acum încolo!

Nu cunoaştem dacă părintele nostru Anatolie Tihai, în afară de oficierea celor sfinte pentru creştinii ortodocşi din Hankou a săvârşit şi taina botezului pentru catehumeni chinezi, dar nu putem exclude acest fapt. Cercetările ulterioare ne vor da răspunsul la această întrebare.

Mulţumit de lucrarea misionară şi pastorală a Cuviosului nostru părinte Anatolie Tihai, consulul rus din Hankou a făcut şi alte demersuri către Sfântul Nicolae Kasatkin de a-l delega şi cu alte ocazii pe arhimandritul Anatolie în China. S-a păstrat până astăzi scrisoarea de răspuns a Sfântului Nicolae Kasatkin, din 31 martie 1889, scrisoare din care aflăm: “Mult stimate Pavel Andreevici, Primind scrisoarea Dumneavoastră am făcut deîndată tot ce se putea, şi anume: întrucât părintele Anatolie acum nu poate pleca, – sfinţia sa, ca duhovnic al ambasadei, ne trebuie acolo în timpul Săptămânii Patimilor, când trimisul şi ceilalţi postesc, ne trebuie cu atât mai mult şi la Slujba Învierii, – i-am scris să vină la voi singurului membru al misiunii în afară de mine şi de părintele Anatolie, părintelui Serghie Glebov, care se află acum la Osaka.”

Cuviosul Anatolie Tihai i-a cunoscut personal pe mai mulţi preoţi ortodocşi chinezi încă dinaintea călătoriei sale în China. Cu unii dintre ei a şi conslujit la Tokio, în iunie 1882, cu ocazia Consiliului (Sinodului, Soborului) ortodox a toată Japonia. În fotografia „de familie” făcută de participanţii la acel Sinod pannipon, în chiar primul rând în care se află şi Cuviosul Anatolie Tihai, îl vedem pe preotul chinez Mitrofan (Chang Yangji), de origine maciuriană, proaspăt hirotonit de către Sfântul Nicolae Kasatkin (la 20 iunie / 2 iulie întru diacon și la 29 iunie / 11 iulie întru preot). De asemenea, delegația ortodoxă chineză i-a cuprins pe dascălul Pavel Wang Wenheng, pe cumnatul său, dascălul Eumenius Li Yu, și pe cântărețul Petru Li Yongan.

Icoana Sfântului martir Mitrofan Chang Yangji (弥特若梵·楊吉) din Beijing.

Părintele Mitrofan Chang Yangji a murit ca martir la 11 iunie 1900, în timpul rebeliunii yihetuanilor sau a boxerilor din 10 şi 11 iunie 1900, când au fost martirizaţi peste 30 000 de creştini. Preotul martir Mitrofan Chang Yangji, cu care a conslujit Cuviosul nostru părinte Anatolie Tihai la Tokio, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1902.

Icoana martirilor chinezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s